Mircea Eliade – Portret astrologic
Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, filosof, eseist, prozator, profesor universitar. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole.
S-a născut în Bucuresti, la 28 februarie 1907, sau 13 martie 1907 după calendarul Gregorian. Familia însă îi sărbătorea ziua de naştere pe 9 martie datorită semnificaţiei religioase a zilei: Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia. El a continuat să păstreze tradiţia familiei, creând astfel confuzie în legătură cu ziua sa reală de naştere.
Copilăria şi-o petrece între Tecuci şi Bucuresti. A fost un copil studios care petrecea mult timp singur.
După terminarea şcolii elementare şi a colegiului, devine interesat de ştiinţele naturii, chimie, ocultism. Din dorinţa de a elucida cât mai multe dintre misterele vieţii, învaţă limbile italiană şi engleză, apoi persană şi ebraică.
Setea sa de cunoaştere, l-a trimis către studii social antropologice, de filozofie, istorie, literatură.
Publică prima lucrare în 1921 (Inamicul viermelui de mătase) urmând apoi Cum am găsit piatră filozofală. În 1925, finalizează volumul autobiografic, Romanul Adolescentului Miop, care îl propulsează ca „şef al generaţiei sale„
Vizitează Italia în 1927 şi întâlnirea cu diferite personalităţi ale vremii îi influenţează gândirea, concepţiile acestea reflectandu-se în lucrarea despre Campanella.
Între 1928 şi 1930 vizitează scurt Egiptul, apoi poposeşte în India pentru câţiva ani. Studiază vechile scrieri sanscrite, yoga, ca apoi reintorcandu-se în ţară, să-şi susţină doctoratul cu lucrarea Istoria comparată a tehnicilor Yoga, devenind mai apoi profesor universitar de istorie a religiilor în 1933.
Evenimente marcante, pasiuni aprinse din timpul călătoriei în India, iubirea pentru fiica profesorului său, vor fi exprimate în romanul Maitrey.
Aderă pentru o scurtă perioadă la mişcarea Legionară, însă ulterior s-a distanţat de ea, această perioadă fiind considerată că o perioadă critică a tinereţii sale, despre care a evitat mereu să se refere.
Între 1941-1944, este consilier cultural la Lisabona, apoi între 1945-1949, preda istoria religiilor la Sorbona şi în paralel, publică o serie de articole în mai multe gazete franţuzeşti.
În noiembrie 1944 moartea îl desparte de prima sa sotie, Nina, căreia îi dedica primele volume din Istoria Religiilor.
Se recăsătoreşte în 1950 cu Christinel (Georgette) Cottescu pe care o întâlneşte la Paris.
Din 1956 se autoexilează în SUA unde este profesor universitar la Universitatea din Chicago, la catedra de Istorie a Religiilor.
De-a lungul anilor primeşte titlul de Doctor Honoris Causa în cadrul mai multor universităţi.
Se stinge din viaţă pe 26 aprilie 1986 în Chicago.
Portret astrologic
Realizând un inventar al elementelor, observăm că harta natală a lui Mircea Eliade prezintă o predominață a elementului apă, care este ocupat de Soare, Lună, Saturn, Jupiter şi Neptun. Se explică astfel senzitivitatea sa ascuţită şi faptul că intuiţia, sentimentele şi simţurile i-au fost principalii ghizi în viaţă.Emotivitatea sa, specifică semnelor de apă, era însă mascată şi ţinută sub control mental cu ajutorul Ascendentului în Vărsător şi al planetelor în semne de aer, Venus şi Pluto.
Slaba prezenţă a elementului pământ sugerează lipsa simţului practic, dezinteres faţă de valorile materiale şi de aici o naivitate şi o indiferenţă primejdioase. În acelaşi context, predominanţa de planete în semne mobile, i-au conferit flexibilitatea, adaptabilitatea, curiozitatea şi dorinţa de evoluţie.
Pentru a compensa accentul pe elementul apă şi semne mobile, poziţia majorităţii planetelor în case angulare i-au dat forţa de caracter, simţul direcţiei în viaţă şi impulsul de a acţiona pentru îndeplinirea proiectelor propuse.
Articolul complet publicat in revista ASTRELE (click pentru continuare)