Urim si Tumim (Revelatie si Adevar/Lumina si Inocenta)

Cum, unde si de ce a aparut Divinatia? Care a fost prima forma de Divinatie? Iata cateva intrebari care mi-au trecut prin minte si la care am incercat sa gasesc raspunsuri. O parte din ele le puteti citi in randurile de mai jos:

Una din metodele de a comunica cu Dumnezeu, poate chiar prima, consemnata in Biblie, Vechiul Testament, erau Urim si Tumim. Urim ve’Tumim era modalitatea prin care Kohen Gadol (Marele Preot) putea intr-adevar comunica cu Dumnezeu. Urim ve’Tumim consta dintr-un sul de piele cu numele divin care era plasat in Hoshen Mishpat, pieptarul pe care Mare Preot il purta si care avea pe el 12 pietre, corespunzatoare celor 12 triburi. Traditia iudaica spune ca atunci cand exista o intrebare care Ii era adresata lui Dumnezeu prin intermediul Marelui Preot, pietrele de pe pieptarul care continea Urim ve’Tumim se „aprindeau” si formau un cod care indica raspunsul divin.

Când cineva trebuia sa faca o hotărâre importantă, dar nu ştia exact ce dorea Dumnezeu, se ducea la marele preot. Preotul era în stare să-i spună, cu ajutorul lui Urim şi Tumim, care era voia lui Dumnezeu. Prin ele, Dumnezeu dadea un raspuns întrebării şi omul primea lumină deplină cu privire la ce avea de făcut. (1 Samuel 30:7,8; Numeri 27:21; Ezra 2:63 etc.)

Scripturile nu redau felul exact in care Urim si Tumim dadeau raspunsuri la intrebari. Tacerea aceasta a dat loc la multe speculatii printre rabini. Talmudul babilonian declara ca oracolul a fost numit Urim, pentru ca dadea lamurire manifestarilor lui; a fost numit Tumim pentru ca declaratiile lui erau totdeauna complete.

Titus Flavius Iosif (istoric iudeo-roman din sec I d.Hr.) spune: ,,Dumnezeu declara cu anticipatie, prin acele douasprezece pietre pe care marele preot le purta pe pieptul lui si care erau fixate pe pieptarul lui, cand aveau sa fie invingatori in lupta; pentru ca asa de mare era stralucirea lor inainte ca ostirea sa porneasca in mars, incat tot poporul simtea ca Dumnezeu era prezent pentru a-i ajuta” (Antiquities III 8,9). Cu toate acestea, Urim si Tumim nu erau cele 12 pietre ale pieptarului, ci 2 pietre foarte stralucitoare, cate una de fiecare parte a pieptarului. Aprobarea era aratata printr-o lumina care inconjura piatra din dreapta, iar dezaprobarea, printr-o umbra pe piatra stanga . Raspunsurile atribuite lui Urim si Tumim nu erau intotdeauna egale cu da sau nu ( Judecatori 1,2; 20,18; 1 Samuel 23,11.12), ci este posibil ca preotul dadea un raspuns in forma de propozitie, in urma unei serii de intrebari.

O alta varianta a descifrarii mesajelor divine date prin Urim si Thummim a fost asocierea fiecarei litere a alfabetului ebraic cu cate o piatra. Prin iluminarea succesiva a diferitelor pietre, punand literele cap la cap si formand cuvinte, se formau frazele care reprezentau raspunsul la intrebarile puse. In acest caz, observ o intresanta asociere cu analiza tabloului numerologic.

Alte surse spun ca Marele Preot ar fi luat de pe platosa doua pietre, una alba si una neagra, pe care le folosea pentru raspunsuri de genul da sau nu. In acest caz se observa legatura cu zarurile si divinatia cu ajutorul zarurilor.

Se pare ca preotii erau cei alesi si initiati in a „auzi”, primi raspunsul de la Cel Atotcunoscator, Divinitatea Suprema. Cu timpul si altii au dobandit dar. Nu stim cum au ajuns in posesia sa, dar ceea ce as vrea sa cred este darul profetiei a fost castigat prin puritate sufleteasca, legatura cu Divinitatea interioara si nu in ultimul rand prin autodeschidere si curajul de a patrunde in subconstient, personal sau colectiv, antrenare in a accesa Cronica Akasha.